Festivalul Ursul isi are originea intr-un vechi trib indo-european cunoscut sub numele de geto-daci, care credea ca ursii erau sacri.Traditia dansului cu ursul provine din randul romilor care au migrat din India cu secole in urma. Romii s-au dus din usa in usa cu puii de ursi care mergeau pe spatele satenilor pentru a alina durerile din spate. Cand ursii cresteau si imbatraneau proprietarii lor ii dansau in schimbul banilor.Intr-un ritual bizar in fiecare an in luna decembrie intre Craciun si Anul Nou, tiganii romi care traiesc la 300 km nord de Bucuresti, intr-o zona cunoscuta sub numele de Valea Trotusului, se imbraca in piei reale de urs si danseaza pe strazile satelor din apropiere si in marile orase. Legile timpului si spatiului sunt spulberate de paradele sarbatorilor de iarna.In fiecare roman, in fiecare suflet a carui viata nu este schimbata complet, nu este alterata de politica,de coruptie, se simte ca ceva se misca in el in momentul cand aude ritmul tobelor, sunetele fluierelor, clopotelor de vaca, strigatele si chiuielile de bucurie sau cand vede dansurile dintre ursi, cerbi, capre,cai, femei si barbati mascati. In haosul primordial al noptilor de sfarsit de an, in perioada dintre disparitia unui ciclu de creatie si inceputul altuia nou, portile intre lumi se deschid iar atunci in credinta populara spiritele rele pot patrunde in lume noastra iar pentru protectia caselor, a oamenilor si a animalele acestia trebuie sa poarte ciucuri de lana rosie, sa danseze, sa faca cat mai mult zgomot posibil pentru a alunga din zona spiritele rele din anul trecut asa cum este traditia.
Pentru cei din afara, vederea si spectacolul unei trupe de dans care poarta blanuri reale de urs, haine cu multi ciucuri rosii de culoare sangerie, personaje purtand tot felul de masti frumoase dar si masti urate, dansand prin zapada pe strazi ar putea fi o vedere foarte ciudata, aproape sinistra.Dar pentru cei care locuiesc in regiunea nordica a tarii noastre, sosirea ursilor, de fapt a localnicilor care poarta o piele de urs adevarat este un moment de sarbatoare.Ursul este intruchipat de un flacau sau de mai multi imbracati in blani de urs, impodobita in dreptul urechilor cu ciucuri rosii. Masca este condusa de un „ursar”, insotita de muzicanti si urmata de un intreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil in rolul „puiului de urs”). In rapaitul tobelor sau pe melodia fluierului, si ajutata de un ciomag, masca mormaie si imita pasii leganati si sacadati ai ursului, izbind puternic pamantul cu talpile.Dansul ursului poate fi realizat de un singur urs sau de un grup de ursi. In unele zone, cum ar fi in judetul Bacau, adunarile de urs pot ajunge si la zeci de ursi. Conform mitologiei romanesti, ursul poseda puterea de a proteja si vindeca. Satenii acopera un nou-nascut cu grasime de urs pentru ai da putere si noroc. In zilele noastre dansul ursului este inca precedat de o parada de figuri mascate care sunt costumate in diferite personaje cu masti frumoase, reprezentand vechi samani, conducatori de animale, altii care pot avea nume luate din crestinism, precum Irod dar si cateva masti urate.
Vremurile economice grele de dupa prabusirea comunismului au insemnat si sfarsitul zilelor cand trupele de ursi erau asteptate in fiecare gospodarie, fiecare casa cu bani, bautura si mancare.Chiar daca tradiția de aici este încă pretuita de localnici acesta este in pericol sa dispara, pe masura ce culturile locale sunt diluate de influențele occidentale iar multi oameni parasesc comunitatile pentru a cauta un loc de munca mai stabil. Dansul cu ursul a fost o activitate pe care o faceau exclusiv comunitatile de romi iar o piele buna de urs poate costa intre 1500 si 2000 de euro.Multi dintre cei care dansau pe vremuri cu ursul spun ca din lipsa banilor si a conditiilor grele de trai si-au vandut blanurile iar acum nu isi mai pot permite sa cumpere una noua.Acum unele cete de ursi merg si pe la orasele mai mari sau fac reprezentatii prestabilite la casele unor persoane mai bogate din comunitate sau in restaurante, unde pot castiga cateva sute de lei. Cu toate greutatile din timpul regimului comunist aceste dansuri nu au disparut iar mostenirea culturala a stramosilor a fost cultivata foarte mult. Pe teritoriul Romaniei si in zonele rurale vechile traditii s-au dovedit a fi foarte puternice si sau pastrat nealterate de-a lungul timpului. Daca aceste dansuri si traditii ar fi fost abandonate ele se puteau pierde in negura timpului, dar datorita culturii stramosesti acest lucru nu este posibil in zonele rurale din Romania, ursii danseaza si astazi pe ritmurile tamburului samanic cu aceeasi frenezie nebuneasca ca intotdeauna
© Silviu Matei – 30-12-2017
Leave a reply