Ursici,

Cand se lasa seara Ursici se afunda incet incet in intuneric.Aproape de o lampa cu gaz intr-o casa ascunsa in inima padurii si a muntilor Sureanu doi copii isi fac cuminti lectiile.

Ion si Elena traiesc intr-unul din sutele de sate neelectrificate din Romania.Desi este un copil in clasa a-II-a Elena isi doreste sa scape de lumea ei mica iar cand va creste mare ea vrea sa se faca soferita.La scoala ajung aproape mereu si nu intarzie niciodata.Ion este in clasa a-IV-a iar cand v-a fi mare el vrea sa se faca cioban.Pentru a ajunge la scoala ei merg aproape o ora pe jos iar in iernile cu multa zapada nu mai ajung cu zilele. In urma lor ajung si ceilalti doi copii,Ionela si Mariana.Ca si Ion si Elena cele doua fetite,surori, isi fac temele acasa, ajutate de mama lor,Teodora si matusa Tiberica,inainte sa se lase seara, la lumina care intra pe fereastra iar cand se intuneca afara la lumina lampii cu gaz care sta nemiscata deasupra mesei.

In clasa ii asteapta Octavia , singurul dascal care nu i-a putut lasa in voia sortii ,s-a indurat de ei si a venit in inima muntilor departe de civilizatie sa-i invete carte.

Elena este in clasa a II-a si vorbeste mult,Ionela este tacuta iar in clasa abia daca vorbeste.Ion este istet iar Mariana este timida. In clasa copii stau in cele doua banci imbracati si cu caciulitele pe cap deoarece temperatura nu depaseste 10 grade.Cand este prea frig copii se mai aduca unul langa celalalt langa soba pentru a se incalzi. De cand a venit in Ursici, Octavia a invatat si ea ca si locuitorii acestui tinut lectia resemnarii.A invatat acest lucru zi de zi,pas cu pas mergand pe acelasi drum pe care copii il strabat in fiecare dimineata si seara cand ajung si pleaca de la scoala.A mai invatat acest lucru si din ce a vazut aici,copii plecau seara de la scoala spre casa cu cate un toiag in mana de frica lupilor si a altor animale salbatice care salasluiesc prin padurea nesfarsita.Octavia are rabdare cu ei si se gandeste cateodata cu tristete ca sansele lor la o educatie corecta sunt de 1 la un milion.Octavia are 20 de ani si este primul ei an ca dascal.Cand a primit acest post s-a bucurat foarte mult dar nu stia unde v-a veni si ca se v-a rupe de lume.Ea a acceptat acest post crezand in copii si in dreptul lor la educatie, renuntand la dreptul ei de a duce o viata decenta.

Octavia ii asculta cu multa rabdare pe copii si le verifica temele pe care le-au facut acasa la lumina opaitelor dupa ce au terminat treaba de pe langa casa.Copii nu se vad decat la scoala, distanta si raceala muntilor le rapeste ocazia de a petrece mai mult timp impreuna.Cu abecedarul si aritmetica in ghiozdan copii parasesc scoala destul de devreme cu cate un toiag in mana indreptandu-se catre casele lor.

Singurii vecini pe care ii au sunt muntii.

Copii isi urmeaza parintii asa cum parintii i-au urmat pe strabunii lor.Acasa au foarte multa treaba.Ion se dezbraca de hainele bune cu care a mers la scoala si pleaca la oi sau la grajd pentru a avea grija de animale ori isi ajuta parintii la treburile din gospodarie.Seara dupa ce termina treaba de prin gospodarie Ion se aseaza la  masa si isi incepe din nou  lectiile la lumina opaiţelor in timp ce sora sa mai mica doarme sau daca  nu este prea obosit Ion il mai asculta pe bunicul sau care ii povesteste despre cum este sa fi cioban in inima muntilor.

© Silviu Matei – 20-10-2007