Chiar daca unele casele nu au fost distruse in totalitate nimic din ce era inauntru nu a mai putut fi recuperat.Putini dintre localnici au avut norocul sa-si mai gaseasca casele in picioare. Tot ce le-a mai ramas acestor oameni au fost hainele de pe ei si speranta. Incet incet oamenii au inceput sa-si scoata noroiul din case si sa mai repare ce se mai putea repara pe la casele lor sau ce a mai ramas din acestea.Unii localnici au plecat pe la rude pentru ca nu mai aveau unde sa doarma si se mai intorc din cand in cand la ruinele care au ramas cu lacrimi in ochi si plini de durere.Localnicii si-au vazut vecinii luati de vartej cu tot cu casa. Rabufnirea paraului nu le-a luat insa oamenilor ce a mai de pret bogatie: puterea de munca Cei care au supravietuit dezastrului rememoreaza acum clipele de cosmar traite iar in urma lor au ramas familiile indurerate.
© Silviu Matei – 08-09-2007
Leave a reply